Codurile de pigment de pe tub (PB29, PW6, PR254) explicate simplu

Întorci un tub de culoare și, lângă nume, vezi ceva de genul „PB29” sau „PW6 · PR254”. Arată ca un cod de produs și majoritatea oamenilor trec peste el. Păcat, pentru că e cea mai sinceră informație de pe tub: îți spune exact ce pigment e înăuntru, indiferent cum a ales marca să numească nuanța.

În ghidul de mai jos afli cum citești aceste coduri în 30 de secunde, ce înseamnă cele mai întâlnite (inclusiv PB29, PW6 și PR254), de ce două culori cu nume diferite pot fi practic aceeași și cum te ajută codul să eviți amestecurile tulburi.

1. Ce este codul de pigment și unde îl găsești

Codul vine din Colour Index International, un registru internațional al pigmenților și coloranților ținut de Society of Dyers and Colourists (Marea Britanie) și de American Association of Textile Chemists and Colorists (SUA). Fiecare pigment primește un nume generic scurt, același în toată lumea.

Asta înseamnă că un pictor din Japonia și unul din România pot vorbi despre „PB29” și știu amândoi că e vorba de ultramarin, chiar dacă pe tuburile lor scrie „Ultramarine Deep”, „French Ultramarine” sau „Albastru ultramarin”.

Pe tub, codul apare de obicei pe spate sau pe lateral, lângă simbolurile pentru rezistența la lumină și opacitate. Uneori e precedat de „C.I.” sau „Pigment:”. Dacă vezi două sau trei coduri, culoarea e un amestec de pigmenți.

2. Cum citești codul: literele și cifrele

Un cod are trei părți:

• „P” de la pigment. Coloranții solubili au alt prefix, dar în culorile de pictură aproape tot ce vezi începe cu P.
• Familia de culoare, una sau două litere din engleză: W (white, alb), Y (yellow, galben), O (orange, portocaliu), R (red, roșu), V (violet), B (blue, albastru), G (green, verde), Br (brown, maro), Bk (black, negru).
• Un număr care identifică pigmentul exact din familie. Numerele au fost date în ordinea înregistrării, deci nu spun nimic despre calitate. PR254 nu e „mai bun” decât PR101, e doar alt pigment.

Uneori după număr apare două puncte și o cifră, de exemplu PB15:3. Asta e o variantă a aceluiași pigment, cu altă formă a cristalelor și o nuanță ușor diferită. PB15:1 trage puțin spre roșu, iar PB15:3 spre verde. Pe unele etichete mai vezi și un număr de cinci cifre (de exemplu 77007 la ultramarin). Acesta e numărul de constituție chimică și, pentru pictură, îl poți ignora.

3. Cele trei coduri din titlu: PB29, PW6 și PR254

PW6: albul de titan

Dioxidul de titan este cel mai folosit alb din pictură. Este foarte opac și are o putere mare de colorare: acoperă bine și deschide repede orice nuanță. De aceea se termină primul din trusă. Dacă pe un tub de alb vezi PW4, e alb de zinc, mai transparent, util pentru glasiuri și pentru tonuri deschise delicate. Uneori găsești amândouă codurile pe același tub (PW6 + PW4), un alb amestecat cu putere de acoperire medie.

PB29: ultramarinul

Ultramarinul de azi este sintetic, dar are aceeași structură ca pigmentul obținut odinioară din piatra lapis lazuli. E un albastru cald, ușor violaceu, semitransparent. Face violete curate cu un magenta și umbre frumoase în peisaje. Când îl deschizi cu alb, obții un albastru-lavandă, nu un turcoaz.

PR254: roșul pirol

PR254 face parte din familia pigmenților diketopirolopirol (DPP), apăruți în anii '80. E un roșu cald, intens, opac și foarte rezistent la lumină. Pe tuburi apare ca „Pyrrole Red” sau „Permanent Red” și e o alternativă modernă la roșul de cadmiu. Culorile numite „Pyrrole Red”, cum e cea din gama Amsterdam de 120 ml, folosesc de regulă acest pigment. Verifică totuși codul pe tub, pentru că numele nu garantează nimic.

Diferența se vede cel mai bine când deschizi culoarea cu alb. Sus, ultramarinul (PB29) trage spre violet. Jos, albastrul ftalo (PB15) trage spre turcoaz. Pe tub pot avea nume aproape identice, dar codul îți spune dinainte cum se vor comporta.

4. Tabel: cele mai întâlnite coduri de pigment

Lista de mai jos acoperă majoritatea culorilor dintr-o paletă obișnuită de acrilic sau ulei. Numele de pe tub variază de la o marcă la alta. Codul, nu.

Observi un tipar: cuvântul „Mars” din numele culorii înseamnă aproape mereu un oxid de fier sintetic. De exemplu, „Mars Black” din gama Maimeri Acrilico de 200 ml face parte din această familie de pigmenți.

5. Numele culorii vs. codul pigmentului

Numele de pe tub e ales de marcă. Codul e standard. De aici apar trei situații care îi încurcă pe mulți:

• Nume diferite, același pigment. „Primary Cyan” și „Phthalo Blue” pot fi amândouă PB15. Dacă le cumperi pe amândouă, s-ar putea să plătești de două ori aceeași culoare.
• Același nume, pigmente diferite. Un „Sap Green” sau un „Payne's Grey” sunt rețete, nu pigmente. Fiecare marcă le face din alt amestec, deci arată diferit.
• Cuvântul „hue”. „Cadmium Red Hue” înseamnă „nuanță de roșu de cadmiu”, adică o imitație făcută din alți pigmenți. Nu e neapărat rău (e mai ieftină și fără cadmiu), dar codul îți arată ce primești de fapt.

Mai e o confuzie frecventă: numărul culorii. În setul Amsterdam de 6 x 20 ml culorile sunt 105 Titanium White, 275 Primary Yellow, 315 Pyrrole Red, 504 Ultramarine, 619 Permanent Green Deep și 735 Oxide Black. Numerele 105, 315 sau 504 sunt codurile din catalogul mărcii, utile când recomanzi exact aceeași nuanță. Pigmentul (PW6, PR254, PB29…) e trecut separat pe eticheta tubului.

6. Un singur pigment sau un amestec: de ce contează

Când pe etichetă e un singur cod, culoarea e „curată”: lumina se reflectă dintr-un singur tip de particulă. Când amesteci două culori cu câte un pigment, obții un amestec de doi pigmenți. Când amesteci două culori care au deja câte trei pigmente fiecare, ajungi la șase, iar rezultatul se murdărește repede.

În stânga, magenta (PV19) cu ultramarin (PB29) dă un violet curat. În dreapta, un roșu cald cu un albastru care trage spre verde dă un violet maroniu. Codul te ajută să alegi perechile potrivite înainte să deschizi tuburile.

Ce câștigi cu culori cu pigment unic

• Amestecuri previzibile. Știi exact ce pigmenți pui în fiecare ton.
• Mai puține tuburi. Din 6–8 pigmente bine alese obții aproape orice culoare.
• Rezistență la lumină mai ușor de urmărit. La un amestec, rezistența e dată de cel mai slab pigment din el. Dacă acela se decolorează în timp, nuanța se schimbă.

Asta nu înseamnă că amestecurile din fabrică sunt greșite. Un verde gata făcut e practic dacă îl folosești des și direct din tub. Dar pentru o paletă de bază merită să cauți coduri simple. La ulei, gama Boesner Oil de 200 ml are 36 de culori, dintre care 16 cu pigment unic, iar descrierea vorbește de rezistență foarte bună până la excelentă la lumină.

7. Ce mai scrie pe etichetă, lângă cod

Codul de pigment e cel mai important, dar se citește împreună cu alte două informații:

• Rezistența la lumină. Mulți producători folosesc scara ASTM: I înseamnă excelentă, II foarte bună, iar III și mai jos înseamnă că se decolorează vizibil în timp. Alții folosesc stele sau semne „+”. Pentru lucrări pe care vrei să le păstrezi, caută I sau II.
• Opacitatea. De obicei un pătrățel plin (opac), pe jumătate plin (semiopac) sau gol (transparent). Nu există un standard unic, deci compară doar în cadrul aceleiași mărci.

Gama Amsterdam Standard, de exemplu, are în descriere precizarea că majoritatea nuanțelor își păstrează strălucirea peste 100 de ani în condiții de muzeu, iar setul de bază menționează o mare varietate de grade de opacitate în cele 102 culori. Asta e informația pe care o completezi, tub cu tub, citind codul și simbolurile.

Recomandările noastre

8. 4 greșeli frecvente legate de codurile de pigment

1. Cumperi după nume, nu după cod. Așa ajungi cu două tuburi diferite care conțin același PB15.
2. Confunzi numărul culorii cu pigmentul. „504” e numărul din catalog, „PB29” e pigmentul.
3. Amesteci culori care au deja 3 pigmente fiecare. Pentru tonuri curate, pornește de la culori cu un singur cod.
4. Crezi că un număr mai mare înseamnă un pigment mai nou sau mai bun. Numărul arată doar ordinea înregistrării în registru.

9. Întrebări frecvente

Unde găsesc codul de pigment pe tub?

De obicei pe spatele sau pe lateralul tubului, aproape de simbolurile de rezistență la lumină și opacitate. Uneori apare și în cartela de culori a mărcii.

Ce înseamnă PB15:3?

Este pigmentul albastru ftalo (PB15), în varianta cristalină 3, care trage spre verde. Varianta PB15:1 trage puțin spre roșu.

Două culori cu același cod arată identic?

Foarte asemănător, dar nu identic. Contează cât pigment pune marca, cât de fin e măcinat și ce liant folosește. Codul îți spune ce pigment e, nu cât de concentrat.

Codurile sunt aceleași la acrilic și la ulei?

Da. PB29 e ultramarin și în acrilic, și în ulei, și în acuarelă. Se schimbă doar liantul. Dacă alegi între tehnici, vezi comparația dintre acrilic, ulei și guașă.

Ce pigmente îmi trebuie pentru o paletă de început?

Un set clasic: PW6 (alb), un galben arilid ca PY74, PR254 (roșu cald), PV19 (magenta), PB29 (ultramarin) și PB15 (albastru rece). Pentru detalii despre fiecare culoare, citește ghidul despre culorile acrilice pentru începători.

Citește și: Culori acrilice pentru începători: paleta minimă de 6–8 culori · Ghidul începătorului în teoria culorilor